Povestea lui Catalin Taranu

- continuare -

Partea I   |   Partea II   |   Partea III

Partea II-a

Chiar inainte de a fi cistigat, in 1990 (ca 4-kyu), o partida din Cupa Romaniei in fata unui jucator de top, Catalin participase la primul sau concurs international. Imi povesteste cum stateau lucrurile la vremea respectiva in Romania, tara cunoscuta cindva sub numele de Dacia si constituind o provincie a marelui Imperiu Roman.


"Era perioada de aur a Federatiei Romane de Go, pentru ca aveam alocat un buget de la guvern. Acesti bani erau folositi printre altele, pentru participari la diferite concursuri. Initial eu trebuia sa particip intr-un turneu de Calificare la Campionatul Mondial pentru Copii (la Praga); la fata locului am descoperit insa ca eram deja prea batrin pentru asta : aveam intr-adevar 17 ani dar urma sa implinesc 18 chiar inainte de data Finalei campionatului. Groaznic! ... A trebuit sa ma resemnez participind in concursul Open (era un Grand Prix) care se tinea concomitent si unde nu am iesit rau cu 4 victorii din 5, daca nu cumva 5 din 6.
Apoi a venit Cupa Romaniei si am fost promovat imediat (in fine) la 1-dan. Acum promovarile vin un pic mai repede, dar atunci erau foarte lente."

"Cupa Ing" de la Amsterdam, tinuta in Martie 1991, a fost "efectiv" primul meu concurs din afara tarii, din afara Europei de Est. Era o perioada plina de schimbari, din toate punctele de vedere si nu numai pe harta Europei. Suportul de care se bucura lumea go-ului din Romania era pe cale de a dispare si peste toate, secretarul federatiei (si omul ei de baza) George Stihi, s-a retras. El era cel care ducea greul in federatie iar in absenta lui ne ameninta haosul. A intra intr-o tara vestica cu bani din estul Europei nu prea este posibil si se parea ca nimanui nu-i mai pasa de participarile jucatorilor de Go romani la concursurile internationale. Am incercat sa vorbesc cu Stihi dar din nefericire era atit de frustrat de catre anumiti oameni din micul nostru cerc de Go incit, in afara citorva promisiuni, nu am obtinut nimic. Nu mai era nimic de facut decit sa incerc la Biroul care se ocupa de federatii si sporturile mintii. Nu-mi mai aduc aminte exact cu cine am vorbit acolo, cred ca era chiar un Secretar de Stat, cineva care fusese cindva un mare jucator de handbal. Acesta a dat citeva telefoane si in curind totul era aranjat. Cu toate ca nu era mare lucru, formalitatile au mai luat insa ceva timp si nu am reusit sa ajung la concurs decit dupa prima runda, pe care am pierdut-o prin neprezentare."

"Climatul creat in Romania, ca si in tarile vecine, in cercurile jucatorilor de Go era aproape ideal pentru a progresa. Cei mai multi se cunoasteau intre ei si deoarece guvernul facilita participarile jucatorilor la concursuri, am reusit sa ne petrecem nenumarate nopti impreuna, jucind sau studiind."
"Era un mediu extrem de placut care se potrivea perfect cu nebunia mea pentru Go. In Amsterdam era altfel; nu cunosteam pe nimeni si nu ma simteam ca acasa; in mod clar nu-mi gaseam locul. Am profitat totusi pentru a-mi compara forta de joc cu a celor din vest. M-am inteles intotdeauna bine cu colegii matematicieni sau prietenii mei romani de Go dar in fond eram (si sint inca) ceva mai timid si nu incep prea usor o discutie cu un necunoscut. La un moment dat Guo a venit spre mine si a inceput sa discute foarte prietenos, dar eu nu am facut altceva decit sa tac. Ma simteam totusi izolat in Amsterdam si cu toate ca cei de acolo au fost cit se poate de ospitalieri, nu am legat deocamdata noi prietenii ; asta s-a intimplat ceva mai tirziu."


Catalin nu a jucat prea bine in cea de-a treia Cupa Ing, iesind pe locul 16, dar a cistigat la Ralph Spiegel (5-dan,Austria) si la Rudi Verhagen (atunci tot 4-dan). Nu prea rau pentru un proaspat promovat 4-dan, luind in considerare totusi ca juca de mai putin de doi ani. Ce mai poti face decit sa dai din cap a neputinta, sa intinzi mina spre cartea cea prafuita de "Viata si Moarte" si s-o deschizi din nou ?
Si pentru ca lucrurile sa fie cit mai clare, iata ce spune Radu Baciu, unul dintre prietenii lui Catalin :

"Eram un grup de romani la un Grand Prix, in Belgrad.
Printre noi (toti jucatori de 4 sau 5-dan), aveam un proaspat promovat 1-dan, Catalin Taranu: a obtinut cel mai spactaculos rezultat al nostru iesind pe locul 2. La vremea respectiva, in Romania, nu ne jucam deloc cu acordarea rangurilor, de aceea rezultatul sau extrem de convingator nu l-a promovat decit la 2-dan. Nu aveam niciun dubiu asupra talentului lui Catalin. Tot ceea ce ne intrebam era pina unde va ajunge si cit de repede ?. De cum ne-am intors in Bucuresti insa, Catalin s-a ingrijit sa ne arate exact cum stau lucrurile: in citeva luni a obtinut promovarea la 3-dan si aproape imediat dupa aceea, la 4-dan.
Reusise o performanta nemaiintilnita in Romania: sa urce de la un nivel kyu la 4-dan intr-un singur an."

"Am crescut in salturi si pentru ca atunci (inceputul anilor '90) cel mai puternic jucator roman era 4-dan, am avut ocazia sa joc la primele mese in mai multe concursuri. Imi aduc aminte ca Sorin Gherman era considerat ca fiind de departe cel mai tare jucator roman; el a si fost primul promovat la rangul de 5-dan. In prima noastra partida, imediat dupa aceasta promovare, l-am invins (eu eram 2-dan). Nu trebuie sa intelegi din asta ca eu cistigam mereu; cel mai adesea aveam rezultate rezonabile dar de exemplu, in cele doua participari ale mele in Cupa Romaniei am obtinut doar un scor de 3 din 6. Am pierdut la Robert Mateescu, pe care-l batusem cu un an inainte. Nu le-am facut fata nici lui Mihai Basca sau Dan Cioata. La citeva saptamini dupa aceste partide imaginile lor inca ma mai bintuiau in somn, sau chiar in timpul zilei; nici pe departe o experienta placuta."

In 1991 Catalin s-a mutat la Bucuresti fiind student la Informatica. Pina atunci Parintii sai nu acordasera prea mare atentie fanatismului pentru Go al fiului lor dar, treptat, au inceput sa se ingrijoreze pentru rezultatele sale scolare. Aveau de altfel motive serioase. Pasiunea lui Catalin n-a facut decit sa se accentueze. Dupa 1990 a jucat in toate concursurile care s-au tinut iar la facultate, cu Cristian Pop coleg de camera, Go-ul avea bineinteles o prioritate absoluta. Se formase un mic club de Go acolo iar Catalin isi petrecea excelent timpul acolo, impreuna cu alti citiva pasionati; nici vorba de facultate.


"Parintilor mei nu le-a prea placut atunci cind am fost nevoit sa repet anul universitar. Se-ntrebau unde voi ajunge. Trebuie sa spun insa ca nici unul dintre ei nu a-ncercat sa-mi impuna renuntarea la Go. Apropo, fusesem de asemenea cel mai puternic jucator de Sah (pentru virsta mea) in Vatra Dornei. Jucasem in citeva concursuri si avusesem rezultate rezonabile, si asta fara sa fi studiat deschideri sau orice altceva. Sahul nu m-a preocupat insa in mod serios si de cum am invatat sa joc Go, l-am abandonat."

Pieter:
"- Ai jucat intotdeauna pentru a cistiga ?"

Catalin:
"- Bineinteles. Eram tinar si ambitios. A cistiga nu era chiar totul dar era foarte important. In ultimul timp am inceput sa nu mai simt acel foc, acea ambitie; probabil ca de aceea am si pierdut citeva partide."

Pieter:
"- Are vreo legatura cu virsta ?"

Catalin:
"- Nu, nu cred; am impresia ca este legat mai mult de caracterul fiecaruia, de ce fel de om esti."

Pieter:
"- Erai multumit de jocul tau in competitii, simteai cum iti creste forta de joc? Studiai mult pentru concursuri?"

Catalin:
"- Jocul meu era rezonabil dar nu perfect, desigur. Simteam totusi progresul pe concurs ce trecea, iar asta-mi intarea increderea in mine. Cunosti probabil acele carti cu deschideri, ale lui Sakata; faceam des apel la ele si am invatat multe de acolo. Studiam mult Joseki atunci, acum nu prea o mai fac. Te ajuta daca ai o memorie buna pentru Go. Pozitii pe care mi le amintesc cu usurinta daca le privesc cu atentie. Am un prieten cu o foarte buna memorie pentru bancuri sau povesti dar din acest punct de vedere, memoria mea este nula."

Saijo Sensei este o figura foarte cunoscuta in Go-ul international. Acest binevoitor 8-dan pro pare a se simti cel mai bine daca poate vorbi despre jocul de Go, fie ca-i explica regulile unui incepator, fie ca-i explica unui jucator mai avansat ceva despre forme sau tesuji.
Catalin l-a intilnit prima data pe Saijo Sensei in Praga, la Campionatul European de Go din 1993. Catalin era 5-dan si cu 7 victorii din 10, s-a clasat pe locul 6.

Rezultatele si adversarii sai au fost, in ordine:

+  Peter Zandveld 4-dan (Ol)
+  Sorin Gherman 5-dan (Ro)
+  C. Nishimura 5-dan (Jp)
-  Alexei Lazarev 6-dan (Ru)
+  Farid Ben Malek 5-dan (Fr)
+  Frederic Donzet 5-dan (Fr)
+  Laurent Heiser 6-dan (Lux)
-  Naoyuki Kai 6-dan (Jp)
+  Andras Gondor 5-dan (U)
-  Rob van Zeijst 6-dan (Ol)

Un rezultat convingator totusi. La Praga nu s-a pus inca problema vreunei posibile candidaturi la profesionism. Aceasta a venit doar un an mai tirziu, la Maastricht.


"Saijo Sensei a fost intotdeauna foarte amabil dar nici pe departe genul cautatorului de noi talente, care sa ajute pe oricine ar fi apelat la el. La un moment dat, stringindu-mi tot curajul, l-am acostat si l-am intrebat direct. Raspunsul sau a fost foarte diplomatic :
"- Hm, s-ar putea sa fie greu dar ma voi interesa" - doar atit, pentru moment."

Cu toate ca nu a jucat prea bine in turneul de la Maastricht, iesind numai pe locul 14, Catalin a cistigat cu doua pietre handicap in fata lui Saijo, convingindu-l astfel de pasiunea sa pentru Go.
In ce masura reusise, s-a vazut destul de repede:


"Iti poti imagina ce-am simtit cind, la scurt timp dupa Maastricht, am primit o scrisoare ca totul se aranjase si ca Saijo a gasit o modalitate prin care sa devin insei ! "



* * *


Partida 2

 Negru: Catalin Taranu, 4p
Alb: Tsutsui Katsumi, 4p

Eveniment: Oteai
Data: 6 Iunie, 2001
Loc: Japonia
Resultat: alb cistiga prin abandon

[download]

Folosesc foarte des deschiderea asta pe Internet Go Server.
Adversarul meu, Tsutsui 4p era la fel de hotarit sa dea tot ce poate in partida. Si-a lasat un grup slab jos in dreapta pentru a juca punctele mari. Nu m-am simtit prea bine si am cam ramas in urma pe tabla. Problema este ca grupul lui o fi ceva mai slab dar nu putea fi atacat oricum. Albul nu are puncte suficiente si eram efectiv ingrijorat.
Trebuia sa gasesc ceva !

Miscarea Perfecta

Figura 1

Figura 1 (miscarile 1-39)

Pentru alb 40 am gindit o ora. Am evaluat toate, dar toate miscarile posibile si secventele pina la capat. In final am decis pentru saltul de doua linii, chiar daca pare un pic mai ciudat si "singuratec". Inca mai aveam indoieli. Gindeam ca "daca pierd partida ... atunci asta va fi miscarea pierzatoare." Acum o privesc altfel, sint chiar putin mindru de ea. Dar chiar daca s-ar fi dovedit o miscare mai putin buna, aceasta cautare (cu toata forta de care esti in stare) ramine importanta. Se intimpla ades sa gasesti chiar miscarea perfecta !

( tu cititorule, ai vreo idee unde va juca albul ? - autorul )


Marea Strategie

Figura 2

Figura 2 (miscarile 40-67)

Eu cred ca in go, o afirmatie ca : " Asta-i cea mai buna miscare", cere mult curaj. Cu exceptia unor situatii foarte restrinse, de pilda o problema de tsume go, nu as spune asa ceva. In fond go-ul este prea vast pentru om; uneori asa e dar alteori nu. Asta-i situatia.

Alb 68 este alta miscare de care sint satisfacut.

( te rog gindeste-te la aceasta miscare inainte de-a o citi - autorul)


Incepe Atacul

Figura 3

Figura 3 (miscarile 68-101)

Cea care le-a intrecut pe toate de pina acum este alb-102 ! Cred ca asta a fost miscarea care a cistigat partida.

( unde joaca albul ? - autorul)


Succesul

Figura 4

Figura 4 (miscarile 102-132)

Tsutsui nu a cedat nici cu un pas continuind sa joace cu aceasi incredere ca pietrele lui vor rezista. Cit despre teritoriu, albul avea un dezvantaj hilar asa ca nu aveam de ales. In final capturasem suficient pentru a-l face sa abandoneze.
Dupa partida ne-am uitat putin daca grupul putea supravietui dar n-am mers prea departe. Se pare ca lui Tsutsui ii ajunsese.

Daca eram fericit ? Bineinteles. Am inceput imediat sa-mi sun toti prietenii pentru a le da vestea cea buna.

Partea I   |   Partea II   |   Partea III