Povestea lui Catalin Taranu

- Partea III-a -

Partea I   |   Partea II   |   Partea III

Prefata

In ultima parte a "Povestii lui Catalin Taranu" protagonistul ocupa tot terenul. Cu exceptia primei parti (despre Japonia) m-am abtinut de la orice alte comentarii, textul fiind integral transcrierea celor spuse de catre Catalin.


"Viata mea sociala nu mai este la fel ca inainte; nu mai simt nevoia de a iesi din casa in fiecare zi. Uneori sint multumit daca pot sta singur, petrecindu-mi vremea in fata computerului."

(Catalin "Proaspat 5-dan" Taranu, 10 Iunie 2001, Nagoya, Japonia)



Catalin Taranu - scurt istoric

Pentru ca totul sa fie in ordine, iata o scurta istorie a vietii go-istice a lui Catalin:

- 1973 Martie, s-a nascut in orsul Gura Humorului, Romania
- 1989 Aprilie, Catalin joaca prima sa partida de Go
- 1989 Octombrie, primul concurs, un scor perfect ca 6-kyu
- 1990 Septembrie, ca 4-kyu invinge primul sau 4-dan (!)
- 1991 la Bucuresti pentru facultate, jucind mult cu Cristian Pop
- 1993 ocupa locul 6 la Campionatul European de Go, in Praga, cu 7 victorii din 10
- 1995 in Nagoya, Japonia, la invitatia lui Saijo 8p
- 1997 promoveaza la 1p, in scurt timp la 2p, cistiga cea de-a 5-a Cupa Fujitsu
- 1998 promoveaza la 3p, cistiga cea de-a 6-a Cupa Fujitsu
- 1999 promoveaza la 4p, cistiga cea de-a 7-a Cupa Fujitsu
- 2001 Iunie, admiterea printre profesionistii 'tari' prin promovarea la 5-dan pro.


Japonia

Nu este usor sa traiesti in Japonia. Asta este valabil in special pentru un rezident in tara luptelor de sumo. Se spune ca societatea japoneza este una inchisa, in care este foarte greu sa intri. 'Ori te nasti acolo, ori nu te vei simti niciodata comod printre japonezi', este o opinie general acceptata.
Dincolo de traditionala intelepciune, japonezii par adeseori a se intrece unii pe ceilalti in plasarea acelorlasi dubioase dar consacrate platitudini, parca invatate pe de rost. De aceea o scurta explicatie este acum necesara.

A oferi si a accepta din cind in cind cele mai elementare emotii este un obicei intilnit in multe societati. In mod sigur, Japonia nu face parte dintre acestea. Aici morala slabeste putin, poate si datorita somajului crescind, dar in comparatie cu locuitorii altor tari japonezii sint totusi stricti si controlati. Aceasta nu-i afecteaza prea mult pe straini deoarece impresia pe care japonezul o are despre celelalte tari si locuitorii lor este, printre altele, a unei libertati totale. Unui 'gaijin' (strain) ii este permis astfel sa nu prea acorde prea mare atentie regulilor sau convenientelor sociale. In general japonezii sint foarte prietenosi fata de straini, indiferent daca acestia cunosc sau nu limba. Strainii insa s-ar putea simti putin mai bine invatind obiceiurile locale si limba, de la bun inceput. Studiul serios al acestora va duce insa, dupa citiva ani de chin, la o surpriza neasteptata: chiar cunoasterea profunda a limbii nu te ajuta prea mult atunci cind e vorba de standardele folosite intr-o conversatie !

 A face ceva impreuna - este liantul social.  Prezentarea unei game largi de emotii, combinata cu expunerea unor secrete personale - o metoda sigura in Vest, pentru legarea unor prietenii - este inutila aici.
Deci, ca un bun 'gaijin' cu cele mai bune intentii, te duci scarpinindu-te'n ceafa de citeva ori si esti privit ca venind de pe Marte; inainte insa de a invata cum se spune asta in japoneza, 'a face ceva impreuna' construieste si cimenteaza prietenii, lasind cuvintele si emotiile ca fiind ceva accidental.
Strainul care a reusit sa-si faca o a doua casa din Japonia va avea probleme in a se misca liber din nou, in vreo alta societate unde poti ride, tipa sau spune lucruri ciudate intr-un anumit sezon al anului. Cind a ajuns Japonia, Catalin nu cunostea nici limba si nici obiceiurile. I-a fost insa cu mult mai usor decit altor straini : el avea deja ceva, de facut impreuna cu japonezii.

Trufie

"Cind am ajuns in Japonia eram foarte mindru de mine insumi si de realizarile mele. Aveam acea atitudine de 'Uite ce este: poate c-am venit aici sa studiez, dar stiu deja totul'.
Am intrat in liga de insei din Nagoya. A ajunge cel mai tare dintre ei, in decurs de un an, era singura cale de a fi recunoscut ca profesionist. Saijo a avut foarte multa grija de mine si lui ii datorez efectiv totul."

 Ia ui'te ce tare sint ... si cit de destept !  "Atitudinea mea m-a facut de la inceput incredibil de prost. De obicei Simbetele si Duminicile se jucau partidele de insei, dupa care i le aratam lui Saijo, acasa. Vorbeam tot timpul explicindu-i fiecare mutare, spunindu-i exact despre ce este vorba si la ce ma gindisem eu. Am facut, una dupa alta, nenumarate astfel de analize de unul singur, urlind parca : "Ia uite' ce tare sint si cit de destept !"
"Iar de partea cealalta a tablei era Saijo, privind cu rabdare si doar zimbind din cind in cind. Uneori isi compunea o fata mirata sau pur si simplu privea in gol, parca putin plictisit. Era insa intotdeauna rabdator si nu m-a intrerupt niciodata."
"Dupa o vreme a inceput sa mi se para ciudat ca eu imi foloseam meciurile ca sa-i arat lui Saijo despre ce este vorba in Go, timp in care el tacea mereu. Inca ma doare cind imi amintesc de acel moment, cind mi-am dat seama cit de prosteste ma comportasem."
"De atunci am inceput sa fiu mai retinut. Vorbeam din ce in ce mai putin pina ce, cu exceptia unor intrebari incidentale nu prea mai deschideam gura de loc. Si atunci Saijo sensei a inceput sa-mi explice si sa comenteze din ce in ce mai mult. Incepuse studiul adevarat. In fine, aveam acces la enorma sa cunoastere a jocului si mi-am dat seama inca odata cit de timpit fusesem ca nu-i lasasem de la bun inceput mai mult spatiu. Nu ma puteam insa retine total si din cind in cind incercam sa obtin cite un compliment. Cind Saijo imi arata ceva, interveneam zicind: 'Da, da, m-am gindit la asta; m-am hotarit sa nu joc asa dar m-am gindit mult la varianta asta'. Iar Saijo imi raspundea de fiecare data: 'Foarte bine, foarte bine'. Cu toate ca nu cred c'o meritam cu adevarat, era mereu extrem de binevoitor."  Un profesor ca Saijo este o necesitate 

"Treptat mindria si chiar trufia mea s-au topit. Stii doar, ca avem o groaza de mindrie suplimentara, atit de multa... Spuneam ca Saijo era binevoitor dar cred ca de fapt este vorba de o tehnica didactica. Adica Saijo este un profesor de prim rang."
"Ceea ce vreau de fapt sa spun este ca poti spune cuiva ceva in maniera: 'Trebuie sa faci asa !'; se va crea insa inevitabil o reactie adversa. Daca incerci sa impui o anumita idee unui elev, exista toate sansele ca ea sa-ti fie respinsa. Dupa aceea il poti certa, dind vina pe el ca n-ar intelege, ca tu stii mai bine ... dar Saijo stie ca nimeni altul ca rezultatul nu ar fi decit o risipa inutila de energie din partea amindoura, fara nici un fel de progres. Asa ca a asteptat cu rabdare, fiind-ui evident ca elevul trebuie sa vrea sa invete din proprie initiativa."

"Faptul ca Saijo a evitat infruntarea dintre profesor si elev, m-a ajutat foarte mult pe calea spre profesionism. Au trecut cam doua luni pina sa ma mai temperez putin. Un profesor ca Saijo este neaparat necesar la un astfel de drum."
"Niste insei din Tokyo mi-au spus ca un profesor n-ar trebui sa aibe o astfel de atitudine fata de elevi. Mi se pare ca, numai si pentru acest motiv, este foarte greu sa ajungi profesionist acolo."

Matematica si Atitudine

"Cu toate ca la inceput studiile mele de matematica m-au ajutat in studiul Go-ului, nu cred ca o abordarea matematica s-ar potrivi si mai departe, la un nivel superior al jocului. Dupa cum spuneam, o atitudine corecta este mult mai importanta. Nu stiu exact ce inseamna inteligenta sau talentul. Din cind in cind sint complimentat, cum ca trebuie sa fiu foarte destept daca joc Go atit de bine. Nu-i deloc adevarat. Nu prea excelez la alte jocuri; singurul pe care-l joc cam la fel de bine ca Go-ul este Civilization, pe computer. Sint atit de multe lucruri de care trebuie sa tii seama in acest joc si ai o atit de mare libertate in a lua decizii; in mod clar este putin asemanator Go-ului. Oricum, talentul de a juca Go nu are legatura cu inteligenta din viata de zi cu zi. De aceea nici nu-mi propun sa devin mai destept ci doar sa-mi imbunatatesc atitudinea. Din punctul asta de vedere am facut progrese mari dar probabil nu si suficiente inca."
"Cred ca este mult mai important sa-ti acoperi punctele slabe (=atitudine) decit sa-l invingi pe adversarul tau folosindu-i punctele sale slabe. Este important sa ai incredere in tine insuti. Inca mai am senzatia ca, daca joci cu un 9-dan, nu te poti astepta sa cistigi, pierderea parind a fi aproape singura optiune."
"Cind am jucat cu Yamashiro 9-p, pe Internet Go Derver, am cistigat fiecare acelasi numar de partide. Abia a doua zi am aflat insa ca era el. Daca as fi stiut dinainte ca adversarul meu era un profesionist tare de 9-dan, probabil ca n-as fi fost in stare sa cistig nici macar o partida."

 Cu incredere in sine, oricine-si poate exploata punctele tari  "Cu incredere in sine oricine-si poate exploata punctele tari, pentru a progresa in Go. Nu stiu daca asta te pote ajuta si-n viata de toate zilele. Cunosc citiva profesionisti care socialmente sint cam ciudati, aceasta reflectindu-se un pic si pe tabla de Go. Dar daca te uiti mai atent la cit de tare joaca, realizezi ca au o forta teribila, exprimata insa intr-o maniera ceva mai neconventionala. Cred ca exista multe feluri in care sa te impaci cu tine insati, multumindu-te cu cine esti si ce faci. Unii practica Yoga sau vreo religie, altii joaca Go. Odata am intrat in vorba cu Go Seigen si el vorbea de asemenea mult despre religie. Mi-a lasat senzatia ca pentru el jocul de Go este strins legat de credinta."

Atitudine si Tehnica

"Amuzant este faptul ca tehnica mea nu s-a schimbat sau inbunatatit prea tare in ultimii ani. Analizele unor joseki-uri dificile sau studiul tesuji-urilor nu m-au facut mai puternic. De pilda studiul joseki-urilor este privit azi, mai mult ca oricind, intr-o cu totul alta lumina. Au aparut multe modificari; multe secvente de colt au fost desfiintate. Se pare ca ca unele carti de joseki sint deja depasite. Un lucru-i cert : atit de multe miscari complicate sint posibile, incit va mai trece ceva timp pina ce lucrurile sa se lamureasca."

 Fortificare psihica  "Cit am stat in Japonia am simtit un fel de fortificare psihica iar asta este extrem de important pentru a putea ajunge cit mai sus. Mai am multe de facut in privinta asta; uneori nu reusesc sa ma autocontrolez suficient si pierd partide intr-un mod foarte neprofesional."

"O astfel de experienta am trait-o de exemplu la "Cupa Ing" in 2000, in partida cu Florescu cind "m-a luat valul" pur si simplu. In deschidere stateam bine, ba nu, credeam ca-i chiar grozav. Este periculos sa gindesti prea mult in felul asta. Ei bine, mi-am zis ca voi cistiga cu usurinta si la un moment dat nu am mai acordat atentia necesara. Florescu si-a exploatat cu maiestrie sansa. Din momentul in care porneste lupta este ca zbaterea pentru supravietuire a doi ciclopi, care nu-si dau prea bine seama ce se intimpla dar continua intr-un spirit razboinic si cu forta."
"Este un moment periculos cind ajungi in situatia de a 'lovi cu ambele miini'. Jucatorii europeni de top sint ahtiati dupa aceasta forta bruta si cauta astfel de lupte mai toata partida. Au un incredibil spirit razboinic. Este deci important sa-ti respecti adversarul si sa nu gindesti vreun moment ca-ti va fi usor sa cistigi partida. Jucatorii puternici au forta morala de a adopta o astfel de atitudine."

Lacomie

"Respectul este important dar pe de alta parte trebuie sa inveti a-i stapini adversarului neobosita aviditate. Am un bun exemplu de-acum citeva saptamini. Dimineata m-am dus pe jos la cumparaturi iar cind m-am intors am vazut ca-ntre timp imi disparuse bicicleta. O aveam de citiva ani si faptul m-a deranjat foarte tare. Cind sa deschid usa de la intrare, aparu vecinul meu cu o bicicleta pe umar. M-am uitat mai atent si mi-am recunoscut credincioasa bicicleta, mai putin lacatul bineinteles. I-am spus vecinului : 'Asta seamana foarte tare cu bicicleta mea.'
"Fara a clipi vecinul raspunse:'Da ? Ia-o inapoi atunci'. A mai indrugat citeva lucruri fara a-si cere nici un fel de scuze, purtindu-se de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Intr-o asa situatie simti ca si cum adversarul ti-ar juca in alta parte a tablei in timp ce grupul lui este pe cale de a muri. Un amestec de furie si indignare. Cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa ramii calm si sa analizezi pozitia dar un asemenea autocontrol nu-i intotdeauna la indemina. Incidentul cu bicicleta si vecinul meu se terminase chiar inainte de a incepe. Pe tabla de Go insa, se intimpla des ca adversarul sa nu-ti lase vreo alternativa decit sa-i vinezi piesele."
"Asta se potriveste perfect cu partidele pe care le joc pe internet. Chiar jucatori puternici care stiu mai bine lucrurile astea, obisnuiesc sa faca miscari riscante cerind parca sa ofere un avantaj de pe urma lor. Problema-i ca in partidele rapide felul acesta de a juca nici macar nu-i o idee foarte proasta. Sub presiunea timpului nu este usor sa gasesti secventa corecta, unica, care sa duca la captura grupului."

 Pe internet trebuie adesea sa sari pe grupurile adversarului  "Saptamina trecuta am jucat cu Nakao Jungo, un 7-dan pro din Nagoya. Tipul este incredibil; parea a juca honte (mutare corecta, onesta) la fiecare piatra; era solid peste tot, fara nici cea mai mica fisura ! Acest fel de a juca pare tipic japonez. Pe aici oamenii prefera sa piarda facind miscari solide, decit sa cistige cu secvente "subtiri".
"In orice caz, este complect gresit sa-ti pierzi rabdarea in fata adversarului si sa te infurii, cu toate ca din cind in cind asa ceva ar fi chiar de inteles. Cind cel din fata ta te forteaza pur si simplu sa-ncerci sa-i iei pietrele poti incerca un sentiment urit. Bineinteles ca-i un mod posibil si chiar legitim de a juca : 'Ha, ha, uite ca n-o sa ma apar, o sa-ti tot iau din teritoriu si daca vrei sa cistigi jocul asta va trebui sa incepi prin a-mi omori grupul.' Intr-o partida in care forta jucatorilor este echilibrata asa ceva nu-i de loc simplu. In special cind nu ai prea mult timp la dispozitie 'jucatorul subtire' va avea chiar sanse de reusita. De nenumarate ori pe IGS stiam in adincul sufletului : daca as mai fi avut numai citeva minute i-as fi capturat cu siguranta pietrele. Ei bine, nu ai aceste minute si pierzi, adversarul fericit."

Forta Spiritului sau Spiritul de Lupta

"Eu cred ca forta spiritului constituie cel putin jumatate din taria de joc a cuiva. Este un fel de super-incredere, combinata probabil cu experienta, cunoasterea jocului si tenacitate. Cind am jucat cu Otake, unul dintre profesionistii de top, am simtit asta. Dintr-un motiv sau altul Otake nu era intr-o forma prea grozava si a cam exagerat. Am reusit sa obtin un oarecare avantaj si mi s-a spus, discutind ulterior cu alti profesionisti care urmarisera partida, ca multa vreme considerasera ca Otake pierduse deja partida. Ce s-a intimplat insa atunci, in partida. n-o sa uit prea usor. Am simtit efectiv forta spirituala a lui Otake presindu-mi creierii. Cred ca trebuie sa fi trecut printr-o experienta similara pentru a putea intelege asa ceva."
"Toti jucatorii de top au aceasta capacitate de a-si inlantui adversarul facindu-l sa se simta ca hipnotizat, o victima fara nici o sansa, ramasa aparent numai cu dorinta. In Nagoya am avut o experienta similara intr-o partida cu Baba 9p. Mi-e teama ca mai am o groaza de lucru, pina la a ma putea reculege suficient si a avea vreo sansa impotriva mariilor din Go. Dorinta de a cistiga este bineinteles necesara dar Saijo mi-a vorbit odata foarte serios despre asta; mi-a spus ca a dori cu orice pret sa cistigi poate mai degraba sa-ti micsoreze sansele de a invige decit sa ti le mareasca."

 Jucatorii de top au capacitatea de a te face sa te simti ca o victima fara nici o sansa  "Forta mentala despre care pomeneam sau lucruri ca "kiai" (spirit de lupta) si vointa de a cistiga sint importante si chiar necesare pentru a juca bine. Exista insa un hotar foarte fin, intre exagerare si increderea onesta in sine."

"Eram hotarit, dar absolut hotarit sa cistig partida pentru promovarea la 5-dan. Niciodata pina acum, in toata cariera mea de Go nu am fost atit de hotarit sa cistig o partida. Din punct de vedere psihologic incepusem pregatirea deja de ceva vreme si printre altele discutasem foarte serios cu Nakane 7p despre cum ar proceda el. Unii profesionisti au nevoie de trei sau patru incercari pentru a ajunge la 5-dan, altii nu reusesc niciodata. Este ceva asemanator cu constructiile facute din piese de domino. Iti trebuie timp pentru a ajunge atit de departe incit numai inca una sau doua victorii sa-ti aduca promovarea. Daca pierzi patida aia totul se prabuseste si trebuie s-o iei de la inceput. Foarte multor profesionisti le trebuie o perioada extrem de lunga pentru a reface tot drumul."

Profesori, Okumura Hideo 7p

La un moment dat in timpul interviului a inceput sa priveasca in gol, vorbind ca pentru sine:"As vrea sa-i fac un cadou lui Okumura pentru a-i multumi, dar ce ?" Este vorba de profesorul care, dupa Saijo, a fost cel mai important pentru el. Okumura Hideo este un 7p, profesor si antrenor al insei-lor din Nagoya. Catalin avusese privilegiul de a-l cunoaste inainte ca acesta sa se intoarca in Kuwana, locul unde locuieste, spre a-i invata Go pe tinerii de acolo. Bine cladit si cu o figura severa, poate fi cu usurinta confundat cu un Sergent Major de Regiment.
Joaca extrem de repede, indiferent daca este o partida de antrenament sau in liga profesionista. Este de asemenea bun prieten cu Kobayashi Koichi.


 Okumura Hideo, Sergentul Major  "Cu toate ca nu vorbeste prea mult a fost intotdeauna prietenos. Chiar inainte de promovarea mea a inceput sa-mi vorbeasca mai des si chiar m-a invitat sa trec pe la el, pe acasa. Dupa reusita mi-a facut un cadou costisitor."

Profesori, Saijo Masataka 8p

 Saijo Masataka, profesionistul meu preferat  "Profesionistul meu preferat este Saijo, bineinteles; am invatat atitea de la el, atit go cit si alte lucruri intelepte. Ne intelegem foarte bine, iesim sa mincam sau jucam table citeodata."
"Am pus capat celor 6 (!) ani de mers karaoke, aproape in fiecare Luni. M-am cam saturat. Nu ca nu mi-ar place sa cint, dar repertoriul meu nu este prea larg si dupa un numar de ani nu mi se mai pare tot atit de amuzant pe cit era la inceput."

Profesori, Takemiya Masaki 9p

 Takemiya Masaki, aproape de adevarul total  "Daca vrei sa te uiti peste niste partide frumoase atunci cele ale lui Takemiya sint minunate. Maniera lui de a juca Go ma face efectiv sa ma simt bine. Go-ul lui este natural si direct, plin de o intelepciune elementara, realmente fantastic. Uneori pare simplitate pura, dar nu-i de loc asa. Takemiya calculeaza foarte, foarte mult iar ceea ce apuci sa vezi pe tabla reprezinta doar o parte infima. Obisnuiam (si inca o mai fac) sa-i urmaresc partidele din cauza optimismului pe care-l emana. Cred ca Takemiya este foarte aproape de un fel de "adevar total" al jocului, mai aproape decit alti jucatori."

"Acum citva timp am jucat cu Ogawa Tomoko 6p, il cunosti probabil din Tokyo. Am jucat un nou joseki dezvoltat de Takemiya si a mers perfect. Am preluat destul de repede conducerea si am reusit sa cistiga usor partida. Citeodata miscarile lui Takemiya par neconvingatoare dar ascund cu mult mai multe decit poate surprinde ochiul."

Unde sa traiesti

"Viitorul ? Acum dupa ce am fost promovat la 5-dan voi juca in zilele de Miercuri cind sint programate partidele profesionistilor intre 5 si 9-dan. Ca 4-dan jucam doar intimplator cu cei de ranguri superioare. Acum voi avea bineinteles ocazia de a ma intilni si cu jucatori ca Hikosaka sau Yamashiro."
"Nu cred ca-mi voi petrece intreg restul vietii in Japonia. Uneori ma apuca dorul de fantastica atmosfera a micutului cerc de jucatori de go din Romania. Timpurile acelea au fost minunate iar aici nu am asa ceva. Am fost de doua ori in China pentru a juca si o data in Korea dar cel mai bine m-am simtit in China. In special intr-a doua vizita, Shanghai-ul mi-a reamintit puternic de tara mea de bastina. In mod cert nu este sistemul meu politic favorit dar de fapt am crescut in comunism in Romania. Asta m-ar putea face sa ma simt acasa si in China."

"Oamenii pe strada, organizatorii si jucatorii, toti au fost extrem de prietenosi. In Korea organizarea a fost anosta, totul era strict reglementat si oficial. Nu am nimic de reprosat, bineinteles, dar in Korea m-am simtit foarte singur. Cu toate ca as mai fi putut ramine putin, am folosit prima ocazie pentru a ma intoarce. Japonia si Korea seamana cumva din punctul asta de vedere, totul fiind foarte oficial iar contactul cu oamenii dificil."

"Dupa cum spuneam deci, pentru moment nu pot refuza sansa de a intra in ring cu cei mai tari jucatori. S-ar putea insa ca peste vreo doi sau trei ani sa vreau sa plec in alta parte. Inapoi in Romania nu pare a fi insa posibil, deoarece nicaieri in afara Asiei nu-ti poti cistiga prea usor traiul jucind Go, cu atit mai putin in Romania. Ma gindesc la Franta sau Olanda. Am auzit ca Guo Juan, fosta profesionista 5p, si-a aranjat ceva in Olanda. Parasirea Japoniei s-ar putea sa fie putin cam problematica. Sint atitea motive pentru care as dori sa ramin aici ... iar munca este unul dintre ele. Poate ca am sa pun bazele unei clase de Go pe internet; am auzit ca sint neasteptat de multi, in special in America, cei care ar putea fi interesati de asa ceva. De fapt si acum predau pentru amatori si cu toate ca nu mi-a fost usor de la inceput, m-am obisnuit."

 Go-ul este doar un joc si ar trebui sa ne simtim bine  "De ce devine totul compicat ? Printre elevii mei sint multi a caror unic scop este s-auda cit de tari sint si ce miscari destepte fac. Perfect asemanatori mie, cind am ajuns aici. La inceput nu stiam cum sa procedez in astfel de siruatii. Eu studiez intensiv, mi-am facut o profesie din Go, deci pot estima cu precizie cit de tare este cineva. Pentru mine a fost intotdeauna important ca elevul sa fie atras in a evolua, a se perfectiona. E grozav sa-i vezi crescind sub ochii tai."
"Am descoperit ca o astfel de atitudine este neprofesionista. Punindu-ti sperante intr-un elev creezi totodata si o anumita presiune, iar asta nu-i bine. Go-ul este doar un joc si cel mai important lucru este ca jucatorul sa se simta bine, sa se distreze. Interferenta cu presiunile venite din partea profesorului conduc catre esec. Numai pentru profesionisti, care sint intr-o permanenta competitie, progresul este indispensabil; aceasta face ca jocul sa fie privit dintr-un cu totul alt punct de vedere."

Go

"Unii dintre elevi imi spun ca s-au apucat de go pentru intretinere, impotriva deteriorarii mentale care apare odata cu inaintarea in virsta. Cred ca sint mai multe jocuri care stimuleaza activitatea cerebrala. Diferenta este ca Go-ul nu este in mod exclusiv practic si direct."   Go-ul este o farima de fantezie 

 

Partea I   |   Partea II   |   Partea III